Ce nu funcționează în CPR — o analiză onestă
A vorbi deschis despre problemele unei instituții nu înseamnă a o ataca. Înseamnă a o lua în serios. CPR are un rol esențial în viața noastră profesionale, iar tocmai de aceea merită o privire sinceră asupra disfuncționalităților sale.
1. Lipsa de transparență financiară
CPR colectează sume considerabile din cotizații și taxe obligatorii — estimările indică aproximativ 1,5 milioane de euro anual numai din cotizații, la care se adaugă taxele pentru atestare, avizarea testelor, acreditarea programelor de formare și altele. Cu toate acestea, membrii au acces foarte limitat la informații detaliate privind cheltuielile. Bugetul este aprobat de Consiliul Colegiului, dar nu este publicat într-un format ușor accesibil și comprehensibil pentru membrii obișnuiți. Transparența financiară reală este o promisiune neonorată.
2. Concentrarea puterii fără mecanisme reale de control
CPR avizează testele psihologice, acreditează furnizorii de formare, recunoaște masteratele, eliberează atestatele și stabilește cotizațiile — toate printr-un singur organ executiv. Această concentrare de atribuții, fără contraponderi reale de control independent și transparent, creează condiții propice pentru conflict de interese. Există situații documentate în care aceiași actori sunt simultan furnizori de formare, autori de teste avizate și decidenți în structurile de conducere ale CPR.
3. Barierele financiare suportate exclusiv de practicieni
Drumul către profesie și menținerea în ea sunt aproape integral finanțate din buzunarul psihologului. Licența, masterul, supervizarea (minimum 100 de ore la 250–350 lei/oră, adică aproximativ 30.000 lei numai pentru supervizare), taxele de atestare, cotizațiile anuale, creditele de formare continuă obligatorii, avizele — toate sunt suportate individual, fără niciun mecanism de sprijin din partea statului sau a CPR. Un psiholog la debut poate câștiga între 3.000 și 4.000 de lei net pe lună, în timp ce recuperarea investiției în formare poate dura peste un deceniu.
4. Comunicarea deficitară cu membrii
Calitatea comunicării filialelor teritoriale cu membrii este extrem de variabilă. Unele filiale sunt active; altele funcționează ca simple birouri administrative. Deciziile importante sunt adesea comunicate post-factum sau deloc. Mulți colegi află de schimbări normative cu impact major în mod indirect, prin rețele informale sau social media, nu prin canale oficiale.
5. Proceduri de atestare opace și aplicate neuniform
Procesele de atestare și avansare la trepte superioare sunt percepute de mulți colegi ca lente, impredictibile și uneori aplicate diferit în funcție de filială sau de relațiile personale ale candidatului. Criteriile există pe hârtie, dar aplicarea lor uniformă lasă de dorit.
6. Tentativa de modificare legislativă — proiectul B708/2025
Dincolo de problemele de guvernanță internă, profesia noastră se confruntă în prezent cu o amenințare legislativă concretă. Proiectul B708/2025, depus pe 16 decembrie 2025 de 20 de parlamentari, propune abrogarea integrală a Legii 213/2004 și înlocuirea ei cu o nouă lege care, în forma propusă, concentrează și mai multă putere în mâinile CPR, introduce bariere suplimentare de acces în profesie (masterul obligatoriu ca precondiție pentru orice drept de practică, examene standardizate plătite, prag financiar pentru recunoașterea vechimii) și elimină mecanismele de control democratic intern.
Proiectul a primit avize negative unanime din partea comisiilor de fond ale Senatului — muncă, învățământ, sănătate — precum și din partea Comisiei pentru drepturile omului și a Comisiei pentru afaceri europene. A fost respins în plenul Senatului cu 122 de voturi. Din cei 20 de inițiatori, 19 și-au retras semnăturile, rămânând un singur parlamentar susținător. Proiectul se află acum la Camera Deputaților, forul decizional, unde a primit deja avize negative din două comisii. Procesul legislativ continuă, iar vigilența comunității profesionale rămâne necesară.
Aceasta nu este prima tentativă de acest fel. Proiecte similare au existat în 2019 și în 2024, cu probleme structurale asemănătoare și cu aceeași rezistență din partea comunității. Tiparul se repetă: inițiative care pretind modernizarea profesiei, dar care în practică consolidează controlul administrativ și financiar al unui grup restrâns.
Concluzie: problemele sunt reale, soluțiile există
Niciuna dintre aceste probleme nu este inevitabilă. Ele sunt consecința unor decizii luate de oameni aleși — sau a absenței unor oameni mai buni în funcții de conducere. Alegerile din CPR sunt mecanismul prin care aceste probleme pot fi adresate. Votul și candidatura sunt instrumentele concrete pe care le avem la dispoziție.
